– ”Dar ziceați…”

– ”Și ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”

După ce am citit Ghidul FRAS de acreditare media pentru 2020, încep cu o concluzie: motorsportul românesc trece la un alt nivel, cel al presei profi, cu diplomă și tiraje. Mă pufnește și râsul când citesc despre tiraje în epoca internetului, în care publicații mari și-au închis “partea fizică” și au trecut exclusiv pe online. Dar noi oricum suntem ca țară cu 100 de ani în urma tuturor.

După ce ultimii 10 ani, să zicem, site-urile pasionaților de motorsport “au dus greul” promovării sporturilor cu motor în România, mai mult pe gratis sau pe bani de nimic, în 2020 prioritate vor avea “profesioniștii”. Aceeași pe care îi auzim sau îi citim aberând despre raliurile de formula 1, despre raliurile de viteză în coastă, despre șoferii de raliu care au nevoie de ajutor din dreapta, deși ar fi trebuit să știe singuri drumul, etc.

"FRAS consideră ”pass-ul” ”Media” ca un instrument de lucru și nu unul de relații publice, promovare și/sau pentru timp liber."

Într-adevăr, niște NIMENI cu vestă fosforescentă, pe timpul și pe banii lor, animați doar de dragostea pentru acest sport, reprezintă cea mai mare problemă a FRAS. Acești NIMENI se folosesc de vestă și ecuson pentru a sta unde vor, pentru a intra pe probe când vor, oferind în schimb materiale de tip “hobby”, nu ca profesioniștii cu diplomă, jurnaliști formați la Școala de Jurnalistică cu specializarea Motorsport, care știu să pună spațiu după virgulă și încep fiecare propoziție cu literă mare.

Scriind aceste rânduri, mă gândesc la filmele de la Coastă (oare jurnaliștii profi știu prescurtările astea, gen Coastă, Slalom? Sau ar trebui să dezvolt puțin să înțeleagă și ei?). Am revăzut recent o filmare Rally Zoom de la Câmpulung (2019), care acoperea întregul traseu din 15 unghiuri diferite, plus o dronă. Mă întreb cum va proceda Sorin ”Kokozula” în 2020, când va avea 1-2 acreditări/etapă. Pentru că așa scrie la ”carte”:

"Fiecare publicație sau agenție poate obtine două acreditari (jurnalist și/sau fotograf). În mod excepțional, această cifră poate ajunge la trei reprezentanți (jurnaliști și/sau fotografi). Agențiile foto trebuie să prezinte dovada că imaginile lor sunt trimise regulat și utilizate de publicații ce respectă criteriile FRAS. Pentru acreditarea unei pagini de web, trebuie să fie îndeplinite următoarele criterii: Acreditarea se va acorda unui singur jurnalist/website."

Cu alte cuvinte, RallyMax, Autorally.ro, RallyZoom, RallyPhoto, etc vor primi 1, 2 sau maxim 3 acreditari în funcție de anumite criterii. Criterii care, în cazul agențiilor foto (că aici e și mai interesant) presupun dovada transmiterii și utilizării fotografiilor de către publicații ce respectă criteriile FRAS. Acele publicații cu tiraje mari și cu vânzări minuscule. Sau poate acele publicații cu rubrici dedicate motorsportului, rubrici în colțul din dreapta jos, pagina spre final, de dimensiunea unei cutii de chibrituri. Eventual sub ceva articol de scandal cu nu știu ce divă a vreunui fotbalist mediocru.

Ce nu înțeleg eu, și aici închei pentru că nu vreau să plictisesc publicul cu rândurile mele neprofesioniste, de tip “timp liber”, este liniștea din rândul piloților, a echipelor din Campionatele României, a celorlalte publicații online. Această liniște asurzitoare, această liniște tipic românească…

Aș îndrăzni să le propun prietenilor de la RallyMax, colegilor de la Autorally, RallyZoom, RallyPhoto (îmi cer scuze față de cei pe care nu i-am ”punctat”) să vă retrageți câteva etape. Să lăsați motorsportul românesc pe mână “profesioniștilor”. Să crească tirajele și să înflorească media de calitate.

PS: Nu știu dacă aceste rânduri (pentru că în lipsa specializării ca jurnalist, nu le pot numi “articol”) vor fi sau nu publicate în “căsuța mea” de pe RallyMax. Ele reprezintă DOAR concluziile unui pasionat (fără vestă fosforescentă), care de ani de zile scrie ce vede și ce simte despre un sport pe care-l iubește, nu ideile Echipei RallyMax.

Gabi Red
Iubesc praful scos de-a latul.

Credit foto: RallyArt.ro

Prafurile lui RED – O sectiune de blog în care RED (sau Gabriel Munteanu pentru cunoscuți) își exprimă părerile despre motorsportul autohton și cel international, în special despre raliuri. Dure, acide, acre sau dulci, directe sau subtile, de laudă sau de critică, textele lui fac referire la acele subiecte despre care toți fanii raliurilor vorbesc, dar nimeni nu scrie. Sectiunea „Prafurile lui RED” contine strict ideile și opiniile personale ale autorului și nu ale redacției RallyMax.

The post Despre ghidul FRAS de acreditare media 2020. Lăsați profesioniștii să vină la mine! appeared first on RallyMax.

Au trecut 16 ani de cand mananc rally pe paine si da, viata mi s-a schimbat. Era anul 2003, o toamna tarzie si o batalie pentru titlu ce urma sa se decida la Raliul Clujului. Cu o zi inainte, nici macar nu auzisem despre raliuri pentru ca “aterizasem” in Cluj in acelasi an din Suceava, cu o escala de 5 ani in Bucuresti, locuri unde exista doar fotbal (cam acelasi lucru exista si azi). Netul era slab pe vremea aia (ca sa nu zic “pe vremea mea” ), iar la tv mai prindeai un F1 si-un Moto GP si cam atat.

Am fost luat pe sus de un prieten si am ajuns pe prima proba a raliului, aceeasi ca si anul acesta, doar ca pe o alta suprafata de rulare: “Dangaul la deal”, pe macadam. Primul contact a fost destul de brutal. Ajuns pe proba cu intarziere si urcam pe marginea ei cand a luat startul Ilina. Stiti linia dreapta de la start pana in primul ac? Eram pe la mijlocul ei cand am vazut venind Mitzuba lui Mani dansand pe drum si am sarit in lateral 2 metri (eram mai sprinten atunci ). Senzatia a fost atat de puternica, adrenalina la cote atat de ridicate incat m-a lovit dragostea de curse iremediabil. Au trecut apoi, pe rand: Leu (pe el il stiam dar in niciun caz ca pilot), Marisca – idolul clujenilor (luasem de pe traseu un tip ce avea o esarfa la mana cu numarul 4; poate citeste acest articol si isi aminteste), Morar, Grigorescu cu Gina Pistol in dreapta (pe ea o stiam, pe el nu ), Daniel Burchel cu Golful ce suna dumnezeieste si Dudu Senchea cu 206-le, masina tineretii mele. In ignoranta mea fortata de imprejurari, tineam cu Leu. Cred ca eram singurul

A fost o nebunie de raliu cu mii de spectatori pe margine si, Doamne, cum se mergea! Cum o arunca George (Morar), cati fani avea Danny (Ungur) si ce show facea, cat de tare mergea Bogdan cu Mitzuba de A de ingenunchea WRC-urile, ca sa nu mai zic de cele doua ARO-uri de la H! Cand ma gandesc la toate astea, cred ca am avut un mare noroc sa debutez pe margine fix atunci, la finala campionatului, finala decisa printr-un scandal de rasunet. Stiti povestea cu tractorul…

Mi-am dorit sa fiu fotbalist, am facut 10 ani de fotbal si am renuntat fix cand Suceava incepuse sa cocheteze cu prima liga. Dupa etapa de la Cluj mi-am dorit sa ajung intr-o masina de curse. Nimic altceva nu ma interesa. Eram un om nou, un om viu, un om frumos, asa cum erau toti din aceasta lume, in care piloti, oficiali, fotografi si fani formau o familie (bine, ca in orice famile, uneori cu zambetul pe buze, alteori cu unele clinciuri). Am reusit cativa ani mai tarziu, dar povestea debutului sportiv o voi depana intr-un alt articol.

E Saptamana Mare, saptamana raliului meu de suflet si va invit pe toti pe probele speciale ale Clujului la Transilvania Rally 2019. Vineri e “Dangaul la deal” prima proba speciala din viata mea…

Gabi Red
Iubesc praful scos de-a latul.

Credit capturi foto: MotorMedia

Credit video: MotorMedia

Credit upload video: Vali Porcisteanu

The post Raliul Clujului – Amintiri din copilarie appeared first on RallyMax.

Povestea Harghitei ma duce in timp, departe, la sfarsitul sezonului 2005, cand echipajul sufletului meu, Marisca-Itu, cucerea titlul de campion national absolut. Imi amintesc cum am sarit prin geamul lateral sa-i imbratisez la intrarea in parcul de service de la finalul primei zile, apoi baia de sampanie si strigatele ultrasilor: “Campionii, campionii, ole-ole-ole!”. M-au trecut cativa fiori, dati-mi voie sa imi revin

Dincolo de latura sportiva, nu pot sa nu punctez o chestiune care, de cele mai multe ori degenereaza in niste discutii si conflicte ce nu-si au rostul. Prima zi a raliului s-a terminat tarziu in noapte, intarzierea fiind cauzata faptului ca masina lui Giri (Dan Girtofan) a luat foc. In entuziasmul castigarii titlului, nu ne-am mai gandit la cazare si ne-am trezit la ora 1-2 noaptea ca nu avem unde dormi. Iar in Harghita e frigut in noiembrie pentru a incerca senzatiile dormitului in masina. Cautand la intamplare, am dat peste o “panzio” si am zis sa ne incercam norocul. Nu stiu cum am facut, cum ne-am inteles, in ce limba, cu ce gesturi, cert e ca acei oameni si-au luat copiii mici cu ei in camera in miez de noapte si ne-au oferit camera lor. N-o sa uit niciodata gestul lor. Poate acesta este motivul pentru care nu cred toate porcariile cu privire la aceasta zona (tinut), cum ca se uita lumea altfel la tine, nu-ti da paine la magazin sau bere pe terasa daca aude ca vorbesti limba romana. Nici vorba! Sa fim seriosi, meltenii nu-s serviti niciunde cu zambetul pe buze.

Revenim la sport si, pe repede inainte, ajungem la povestea Harghitei de anul trecut. O poveste de-o zi, cu plecare din Cluj inainte de cantatul cocosilor, ajuns si intrat pe proba speciala Lueta, vazut, placut, plecat si lansat promisiunea de a reveni in 2019. Aruncand o privire pe Planul orar din acest an, vad ca lucrurile stau la fel in ceea ce priveste PS 6/9/12, Lueta, ultima trecere fiind si Power Stage. Cel mai probabil voi fi prezent tot pe aceasta proba pentru ca pentru spectatori este foarte ofertanta. In 2018, dupa recunoasterile la pas, am ochit minim trei locuri diferite din care sa ma bucur de show, insa din cauza anularii primei probe, am ratat unul dintre unghiuri. Nu e nimic, voi recupera acum. Pana la un mic ghid pentru spectatori, in care va voi impartasi cum sa abordati din punct de vedere strategic/organizatoric un “raliu de-o zi”, ma intorc pe scurt la povestea Harghitei de anul trecut.

A fost tare fain, am avut ce vedea, in ciuda anularii primei treceri, dupa cum va spuneam mai sus. Fac o parateza si, glumind, spun ca la fel ca in 2005 tot Giri a fost “vinovatul”. Bine, urmat de Norbert, dar asta nu-l scuza cu nimic Napoca Rally Academy a confiscat podiumul, Simo, Bogdan si Florinel urcand pe primele trei pozitii. Tincescu a mers bestial cu Abarthul, iar Tempestini si Marisca au dat impresia ca nimeni nu-i poate clinti din varful clasamentului. O mentiune pentru Sebi Barbu care a venit pe 4 la general cu Mitsuba de clasa 11, dar show-ul si viteza aratate atunci prevesteau parca un sezon cu o masina de top in 2019.

Cum sa va organizati daca mergeti o zi la Raliul Harghitei?

Ideal ar fi sa mergeti minim 2 zile pentru ca raliul asta chiar merita, dar daca formatul vineri-sambata nu va avantajeaza din pricina jobului, sau poate sunteti in zona si va rupeti o zi din concediu pentru a vedea si altceva, atunci va recomand urmatoarele:

• aruncati o privire peste planul orar si peste harta raliului si alegeti proba pe care urmeaza sa o vizionati
• luati in calcul evenimente neprevazute pe traseu (lucrari, accidente, trafic aglomerat) atunci cand va stabiliti ora plecarii si sosirii la destinatie
• harta generala va poate ajuta cu privire la existenta sau nu a unor drumuri ce “inteapa” proba, astfel incat nu veti mai fi la fel de presati de timp. Interesati-va totusi de starea acestor drumuri secundare
• ajunsi pe proba, parcati intr-o zona sigura si incepeti recunoasterile. Miscarea face bine, plus ca puteti gasi locuri bune de vizionat, nu foarte populate, astfel incat sa nu va deranjeze nimeni
• ascultati sfaturile oficialilor si oferiti la randul vostru sfaturi celor inca neavizati pentru a evita situatii neplacute, gen accidente sau probe anulate din cauza spectatorilor
• bucurati-va de natura, de peisaje, iar la plecare luati gunoiul cu voi in masina

Raliul Harghitei 2019? Eu merg! Voi?

Gabi Red
Iubesc praful scos de-a latul.

The post Povestea Harghitei appeared first on RallyMax.

Pentru mine Raliul Argesului a inceput pe net. Atunci cand PR-ul a raspuns prompt si fara sa-i tremure tastele, la niste intrebari simple, adresate in spatiul public, pe o anumita retea de socializare (imi place formularea asta de mor). Bine, e drept ca site-ul competitiei m-a cucerit din prima, insa am ramas asa, surprins, ca orice om in fata normalitatii. Bai, organizatorului ii pasa si mi-am dat o palma in gand pentru comentariile carcotase de dinaintea evenimentului cum ca “si-a tras Norris raliu de casa, deschizator de campionat, sa ne arate el cum se face si cat e ceasul”. Pai ce-avea, frate, Brasovul? Ucidem traditia? Nu mai schimbam cauciucurile de iarna?

Si uite-asa m-am hotarat sa merg. Mie, personal, nu-mi place chestia asta cu anuntarea listei de participanti atat de tarziu, ca si noi, spectatorii, trebuie sa ne facem planuri, sa rezervam camere, sa organizam o seara romantica acasa pentru sotiile noastre, in cadrul careia, la un moment dat, ingenunchem si rostim cuvintele magice: “sambata ma duc la raliu. Te scot duminica la un film?”. Dar na, prea multa normalitate din prima ar dauna grav sanatatii desi, in cazul de fata, partenerul evenimentului ne putea ajuta. Revenind la lista generoasa. Nume vechi si noi si parca a crescut calitatea materialului. Imi zic “sa-i vedem si pe traseu, zmei sau domnisoare?”.

Am ratat startul, respectiv ziua de vineri, iar prietenul Rares Fetean m-a si penalizat: “pai ce praf e ala, daca vii numai o zi?”, zic “juma’ de praf, asta e”. Dar stiti cum e: e nevoie de o singura trecere si daca simti ce am simtit eu la Raliul Argesului, dai cu basca de pamant. Asadar, m-am prezentat sambata, regulamentar pe PS4, probabil cea mai faina proba a raliului, urcata insa o singura data. Spectatori – puhoi. Pe stanci, in copaci, pe metereze, peste tot. Si, am remarcat, nu s-a stat in ac si cam atat. A venit un public cat de cat avizat, care a stiut ce vrea sa vada. Pacat, mare pacat pentru cei de la Rally 2 ca nu au putut face proba. A fost senzatie, si de pe margine si, sunt convins, din masini. S-a mers tare, asa mi s-a parut mie. Au fost zmei, au tras de masini, au facut show, iar publicul a apreciat. Recunosc, inainte de start, m-a fulgerat ideea ca, venind dupa show-ul din WRC Suedia, la noi va fi iar plictiseala si pierdere de timp. Gresit total!

Bun, se termina PS4, timp de tras in piept aer de munte, de facut poze, de clatit ochii pe net. Pana la Power Stage am inaintat kilometri buni pe proba, inainte, inapoi si nu ca sa-mi bat recordul de pasi, dar peisajul nu te lasa sa stai sa spargi seminte. Si asta contribuie la reusita unui astfel de eveniment. Ai Vidraru, ai Fagarasul, ai cetatea Poenari si ai raliul dubelor de asistenta. Nu stiu cat de regulamentara e chestia asta, cu dubele urcand in sus si-n jos, pe trafic inchis, enervandu-i pe cei ce erau certati cu mersul pe jos si care au fost nevoiti sa-si lase masinile la vale, dar si pe cei ce ar fi preferat o intalnire cu ursul in liniste. Pentru ca da, ursul si-a facut aparitia, a savurat spectacolul de pe ultima proba si apoi si-a vazut de treaba. Deci tot v-am prins cu ceva gri, de fapt gri deschis, nicidecum negru. Cu voi organizatorii vorbesc!

Revenind la Power Stage, s-a mers tare, am avut si cateva nume care mi-au ramas pe retina si pe care le-as nominaliza, daca nu pentru omul raliului, pentru ca acolo e clara treaba, Simo fiind de departe cel mai bun in weekendul argesean, macar pentru show-ul facut. Si aici nu ma refer la dat de-a latul sau la donuts, ci la viteza, la abordarea unei succesiuni de viraje in mod eficient, la acel moment in care, ca spectator ai o reactie in plus, nestapanita, fata de celelalte. Si au fost multe astfel de momente, asa ca as puncta macar trei: Mihnea Muresan, David Tarta si Remus Cotut.

Inchei, ca vine Raliul Aradului peste noi si ne prinde defazati. Fain raliu, faini concurenti, faini spectatori, fain show. Mai vreau!

Gabi Red
Iubesc praful scos de-a latul.

Prafurile lui RED este sectiunea de blog in care RED (sau Gabriel Munteanu pentru cunoscuti) isi exprima parerile despre motorsportul autohton si cel international, in special despre raliuri. Dure, acide, acre sau dulci, directe sau subtile, de lauda sau de critica, textele lui fac referire la acele subiecte despre care toti fanii raliurilor vorbesc, dar nimeni nu scrie. Sectiunea ”Prafurile lui RED” contine strict ideile si opiniile personale ale autorului si nu ale redactiei RallyMax.

The post Cand nu te lasa show-ul sa dai cu praf! appeared first on RallyMax.

Ogier conducea detasat cu 84 de puncte, urmat de Neuville cu 67 de puncte si Tanak cu 45 de puncte. Ceea ce s-a intamplat dupa etapa a patra confirma egalitatea de forte dintre cei trei. Pana la finalul sezonului Tanak a mai plusat cu 136 de puncte, Ogier cu 135 de puncte, iar Neuville cu 134 de puncte, francezul castigand astfel al 6-lea titlu de campion mondial absolut.

Matematica sezonului 2019 ne releva niste cifre putin diferite. Ogier, Tanak si Neuville sunt practic umar-la-umar in clasament in acest moment, diferenta dintre locul 1 si locul 3 fiind de numai 5 puncte. In prezent, conduce Neuville cu 82 de puncte, urmat de Ogier cu 80 de puncte si Tanak cu 77 de puncte, progresul ultimului fata de sezonul anterior fiind spectaculos: +35 de puncte dupa 4 etape. Un progres la fel de spectaculos are si Evans, care detine cu 25 de puncte mai mult decat zestrea stransa in 2018.

Cine va fi campion in 2019?

In cazul in care am avea un sezon la indigo cu cel anterior, vom avea un nou campion mondial. Tanak va fi si anul acesta pe ultima treapta a podiumului daca in a doua parte a sezonului va puncta la fel ca anul precedent. Astfel va ajunge la un total de 213 puncte (77 de puncte in prezent plus cele 136 de puncte adunate in partea a doua a sezonului in 2018).

Ogier, cu numai 2 puncte in fata lui Tanak, va acumula 215 puncte daca isi va pastra parcursul de anul trecut. Acest lucru este greu de crezut, avand in vedere ca, dintre toti pilotii aflati in lupta pentru titlul mondial, Ogier este singurul care a acumulat in primele 4 etape puncte mai putine decat in 2018 in aceeasi faza a competitiei.

Noul campion va fi Neuville cu, atentie, 216 puncte!

Neuville are in prezent 82 de puncte si conduce in clasamentul general al WRC. In 2018 el a acumulat alte 134 de puncte dupa primele 4 etape, iar daca ar castiga aceste puncte si in acest an, si-ar adjudecat primul titlu mondial, cu numai 1 punct in fata rivalului Ogier.

Un singur amendament, pentru ca nici matematica nu este perfecta, dar este perfectibila. Anul acesta sezonul este format din 14 etape, cu una mai mult decat in 2018. Rally Chile face parte din noul format al Campionatului Mondial de Raliuri si cum calculele ne arata diferente minime intre cei trei piloti, putem concluziona ca lupta se va da pe probele din statul sudamerican.

Gabi Red

The post Prafurile lui Red – Rally Math appeared first on RallyMax.