Andrei Mitrasca a revenit in 2015 la Pikes Peak, dupa ce in 2014 si-a propus sa se dueleze cu cea mai celebra cursa de hillclimb din lume. Pilotul a depus eforturi foarte mari sa fie din nou la start, intreaga participare fiind o experienta si o poveste pe care va lasam pe Andrei sa v-o relateze.
RallyMax: Salut, Andrei! Felicitari pentru a doua participare consecutiva la Pikes Peak. Ce sentimente traiesti acum, la finalul cursei. Ai reusit sa iti faci ordine in ganduri si sa faci un rezumat al cursei?
Andrei Mitrasca: Salut RallyMax! Sunt mai multumit ca anul trecut cu toate ca rezultatul este la fel de slab si ma intorc cu o nevoie si mai mare de a reveni. Cel putin de data asta am pregatit masina atat cat s-a putut. In schimb a fost de zece ori mai greu ca anul trecut. Incepand de la bani, promisiuni pe care nu le-am tinut pentru ca altii nu s-au tinut de ele si pana la nebunia cu transportul care aproape m-a dus in situatia sa nu mai ajung. Rezumatul cursei este simplu. Am ajuns, am avut probleme, am incercat, motorul nu a vrut, am terminat. End of story.
RallyMax: Sa o luam cu inceputul – ai plecat din nou in Statele Unite ale Americii cu dorinta de a obtine o reusita in 2015, dupa problemele avute in 2014. Ai fost mai motivat anul acesta?
Andrei Mitrasca: Am fost mult mai motivat mai ales ca stiam ca pot sa iau recordul cu cel putin un minut si jumatate. Fara mari eforturi. Cu masina mai puternica, mai usoara, cu anvelope de curse adecvate, speram chiar sa ajung la 12 minute pe un traseu uscat. Nu este un traseu greu si sunt cateva locuri care imi plac foarte mult unde cred ca multi merg precaut si eu pot castiga cu o masina de raliu. In portiunea de sus sunt niste denivelari pe cateva viraje si o portiune de franare in care am mers chiar si anul asta foarte bine. Si mai sunt portiuni care cred ca ii vin masinii ca o manusa. E normal ca in a doua participare sa iti doresti mai mult ca in prima. Dar asta este, trebuie sa iti asumi tot ce iese din mainile tale.
RallyMax: Cand ai ajuns in New York ai avut probleme cu primirea masinii peste Ocean. Ce s-a intamplat si cum s-a solutionat problema?
Andrei Mitrasca: Problemele parca nu se mai terminau. Am stiut de anul trecut ca nu e asa simplu cum pare si ca tot timpul apar cheltuieli in plus dar ce s-a intamplat anul asta a depasit orice limita. Am trimis masina mai devreme si cu un transport mai rapid, din Germania. Evident ca a intarziat transportul si din momentul in care a ajuns in port, sa te tii bine! M-au pus sa-mi rezolv singur actele desi era un agent pe care l-am platit cu 250 de dolari. Au trimis camionul dupa container desi nu aveam actele gata si m-au pus sa platesc drumul camionului. Nu m-au lasat sa rezolv la vama actele pentru ca au spus ca pot sa iau masina si cand au vazut ca vama nu a dat liber la livrare, m-au pus sa platesc intarzierea. Deja era weekendul in care trebuia sa fiu in Colorado. S-a stricat nu stiu ce la container si camionul a trebuit sa astepte, am platit orele de asteptare. De fiecare data mi se zicea ?Nu ai ce sa faci, vrei sa te certi cu cei de la vama sau cu cei de la deposit, nu ai cu cine, faci cum vor ei, daca vrei masina, platesti!?. Am fost la doar cateva minute sa las masina acolo si sa ma duc la autoritati, la ambasada, la recuperatori, la oricine. Dar am incercat sa-mi pastrez calmul. A fost greu dar am reusit pentru ca aveam un singur scop. Sa ajung la Pikes Peak.
RallyMax: Prima provocare a fost sa ajungi in Colorado, deoarece ai fost nevoit sa conduci peste 2000 de kilometri pentru a ajunge la startul Pikes Peak. Cat de obositor a fost acest drum? Ai avut timp sa iti faci o strategie pana ai ajuns la start?
Andrei Mitrasca: Au fost aproape 3000 de kilometri. A fost obositor dar niciodata nu m-am simtit cu adevarat obosit sau descurajat. Aveam 34 de ore sa ajung si stiam ca pot sa ajung fara sa fortez cu conditia sa merg ata. Au fost momente in care am cantat, am urlat prin masina, am deschis geamul de tot sa nu adorm dar nu a fost atat de crunt pe cat pare. Eram deja liber si ma indreptam spre cursa. Eram asteptat de baietii lui Steve, organizatorul a inteles situatia, nu eram chiar al nimanui.
RallyMax: Pikes Peak este, cu siguranta, visul unui numar mare de piloti. Ce sentimente ai trait pe linia de start?
Andrei Mitrasca: Au trecut zilele in care sa iau startul cu emotii. Imi fac doar griji. Sa tina masina, sa pot sa trag, sa merg la potential. Ma enerveaza mitul acesta cu adrenalina, cu mai stiu eu ce alte prostii. Suntem sportivi si ne antrenam sa ne stapanim emotiile si sa concuram cu capul, cu instinctele. Stiu ca multi si-au dorit sa concureze la Pikes Peak si nu au facut-o pentru ca au fost constienti de costuri si de riscurile sa li se intample ce mi s-a intamplat mie. Sa nu mearga masina cum trebuie. Eu am pus doar dorinta mai sus decat semnalele realitatii si in final pot sa spun ca am facut ce trebuia dar nu vreau sa ocolesc adevarul care este ca, din punct de vedere competitional, a fost un esec.
RallyMax: Descrie in 3 cuvinte intreaga experienta. De ce ai ales aceste cuvinte sa defineasca Pikes Peak 2015?
Andrei Mitrasca: Griji. Incapatanare. Implinit. Griji pentru tot stresul cu bugetul si cu logistica. Am trimis masina cat inca nu aveam bani sa platesc transportul. Daramaite costurile suplimentare de acolo. Am fost foarte incapatanat sa nu renunt chiar si atunci cand toate semnalele erau impotriva mea. Si implinit pentru ca am facut ceva care ma reprezinta. Cand o sa am un copil vreau ca mama lui sa fie mandra de mine si sa pot sa ii insuflu curajul sa isi urmareasca dorintele asa cum am facut-o si eu. Nu ma intereseaza sa faca bani, sa-i placa scoala sau sa se conformeze presiunilor sociale. Vreau sa fie liber si stie ca lumea asta ii poate oferi sentimente extraordinare, daca are curajul sa le caute.
RallyMax: Desi ai avut din nou probleme cu motorul masinii la altitudini mari, ai avut parte de o asistenta care a depus toate eforturile ca masina sa fie 100% functionala. Cum ai intrat in contact cu aceasta echipa si cum ai compara-o cu cele din Romania?
Andrei Mitrasca: Anul trecut l-am intalnit pe Steve Goeglein in zona pit-urilor. M-a intrebat unde ?stam? si cand am ajuns. I-am spus ca sunt doar eu si ca dorm in masina. A plecat si a revenit dupa o jumatate de ora. ?Andrei, nu te pot lasa asa, vii la mine, ai camera ta, baia ta, am vorbit cu baietii mei, vrem sa facem asta pentru tine?. Steve concureaza la Pikes Peak de 25 de ani. Este cea mai lunga serie de participari consecutive a unui sportiv care inca activeaza. Are o echipa sufletista care este condusa de Daniel Wells. Are un garaj asa cum nu are nicio echipa din Romania. Niciuna, sa fim seriosi. Si este doar pentru o cursa pe an, pentru o singura masina de competitii. Un Camaro de 800 cp care cantareste cat Ibiza mea. Are inclusiv stand pentru geometria directiei, garajul este atat de mare incat camionul cu care transporta masina pare doar un dulap inauntru. Anul acesta deja am fost de-al casei. Cred ca Steve si echipa lui au facut peste 50% din satisfactiile mele legate de Pikes Peak. Nu am cum sa-i multumesc indeajuns.
RallyMax: Credem ca Pikes Peak reprezinta o experienta pentru orice pilot care se incumeta sa urce muntele. Ce povesti interesante ai auzit in zilele petrecute in USA?
Andrei Mitrasca: Am stat de vorba cu foarte multi oameni, concurenti, mecanici, localnici, aproape toti fiind intr-o oarecare masura legati de Pikes Peak. Mi-e greu sa repovestesc una sau alta dar pot sa spun foarte scurt despre Jeff Zwart. Un pilot de 60 de ani care a castigat clasa Time Attack1 cu timpul de 9.46. Cu un Porsche 911. Ai inteles, 60 de ani. Este pilot de curse, fotograf, regizor, cameraman etc. Monster Tajima are 64 si venit al doilea la general. Nu exista poveste mai frumoasa decat sa stii ca la 38 de ani, mai poti spera la inca 30 in care sa faci performanta.
RallyMax: In final, dupa a doua prezenta la Pikes Peak, consideri ca ti-ai indeplinit acest vis? Care e urmatorul pas?
Andrei Mitrasca: Da, mi-am indeplinit un vis. Urmatorul pas este sa descopar problema motorului si sa incerc sa iau recordul masinilor diesel. Dupa aceea, mai vedem. Intr-o zi, cu o masina puternica stiu ca m-as putea bate sus. Va veni in viata asta si ziua aceea. Dar pana atunci trebuie facuti multi pasi mici, multe datorii de platit.