Wallpaper of the Hillclimb

Like us…

Rally Experience

RallyMax prezinta “Rally Experience”, o sectiune dedicata sportivilor care iau startul in competitiile de motorsport din tara si nu numai. Motorsportul nu inseamna doar rezultate si trofee castigate, pasiunea si experientele regasindu-se la orice nivel, de la un pilot amator pana la un campion mondial. Credem ca la fiecare raliu din Romania au loc momente importante care trebuie povestite din prisma sportivilor, pentru a ramane parte a istoriei, iar, din acest motiv, vom provoca, la fiecare etapa, un pilot sau un copilot, care ne va impartasi experientele sale din masina de curse.

Rally Experience: Primul raliu pentru Ramona Rusu, pe zapada de la Covasna

Winter Rally Covasna a fost debutul meu in aceasta ramura a motorsportului si m-am gandit sa va povestesc si  voua pe scurt din experianta mea.

Urmaresc aceasta etapa de raliu de cativa ani, visand ca intr-o buna zi sa pot lua si eu startul la ea, cu ani in urma, cand am pregatit un BMW E30, cu care multi dintre voi stiti, am participat si particip la campionate de drift in Europa. Anul trecut era cat pe ce sa il pregatesc pentru Winter Rally Covasna dar am renuntat la idee deoarece era prea dificil si trebuia reconfigurata toata masina. Pe parcurs am cumparat un Subaru Impreza, 1.8 aspirat, am schimbat motorul cu un 2.0l turbo WRX (transmisia si ambriajul au ramas cele originale ale 1.8 ului), cu gandul de a-l pregati pentru Viteza in Coasta (campionatul national, dar mai e drum lung pana acolo) asa ca anul acesta urmarind din nou pregatirile pentru Winter Rally Covasna, m-am gandit cum ar fi sa iau startul cu el, fiind si o oportunitate de a cunoaste masina. Probele desfasurandu-se pe gheata si zapada aveam nevoie de cauciucuri cu cuie de care nu dispuneam. Am cautat in stanga dreapta iar costurile lor erau peste asteptarile mele, oarecum am renuntat la idee… dar, inainte cu o saptamana de eveniment am primit un telefon de la prietenul meu, Sorin (el mi-a fost copilot la aceasta competitie) care imi spune “vom lua startul la acest raliu!”. Eu am amutit pentru cateva secunde, apoi intreband “cum, este destul de costisitor iar masina mea nu este deloc pregatita”, el mi-a raspuns ca a vorbit cu organizatorii si daca mai indeplinim unele conditii esentiale referitoare la siguranta suntem acceptati. Asa ca au inceput pregatirile contra cronometru!

Credit foto: Alex Spirov - APIX

Credit foto: Alex Spirov – APIX

In aceeasi zi am inceput din nou cautarile in stanga si dreapta, aveam neaparat nevoie de cauciucuri cu cuie, pe la toate cunostintele, evident timpul ne presa deoarece o comanda pentru anvelope noi era aproape imposibil de onorat. Intr-un final, apeland la toate cunostintele, am gasit un set de cauciucuri corespunzatoare, second hand in stare foarte buna, care au calcat deja pe probele speciale cu un an in urma la Winter Rally Covasna. Restul pregatirilor am reusit sa le terminam in timp record. Ba chiar am fost norocoasa sa ii am alaturi pe partenerii prezenti in grafica de pe Subaru carora le sunt mai mult decat recunoscatoare pentru sustinerea si increderea acordata!

Joi dimineata am plecat cu entuziasm spre Covasna, povestind ore in sir cu Sorin despre cum va fi, dar vineri dimineata, realizand ca tot ce noi ne-am imaginat a fost un fleac fata de ce urma sa se intample.

Vineri dimineata am pornit in recunoasteri pe probele speciale pentru a realiza dictarea pentru urmatoarele 2 zile de concurs. Neavand o masina de recunoastere am pornit cu masina de transport, un Transporter T5 platforma, care era foarte greu de controlat pe gheata. Mergand cu viteza de 10 km/h era un calvar, nu prea ne puteam concentra sa facem o dictare deoarece eram concentrati mai mult in a tine masina pe drum. Aproape de capatul PS1 unde se facea intoarcerea eu si Sorin eram epuizati, vazand ca ne intersectam cu un echipaj, eu i-am oprit intrebandu-i cu o oarecare disperare daca nu ne pot lua si pe noi cu ei cateva probe macar sa vedem despre ce este vorba, iar ei au acceptat. Le multumesc baietilor, ii felicit pentru podium si felul in care au parcurs probele in concurs, mai mult de atat, le multumesc pentru rabdarea cu care ne-au raspuns la toate intrebarile legate de PS-uri si CO-uri.

Ajunsi la dictare, ah, avand in vedere ca eu si Sorin nu am mai trecut niciodata prin asa ceva, era un dezastru, am facut-o foarte complicata si, din pacate, neterminand parcurgerea in recunoasteri a tuturor probelor, spunandu-mi “asta e, voi merge foarte atenta si fara dictare”. Se intuneca iar noi trebuia sa ajungem jos in Covasna pentru inspectia tehnica. Dupa ce am trecut de toate formalitatile am intrebat un prieten daca el si echipajul lui are dictare pentru probele la care noi nu am ajuns in recunoasteri. Acesta mi-a raspuns ca o au, dar poate nu suntem familiarizati cu stilul lor. Eu am zis, ok, mai rau nu poate fi, avand in vedere ca eu nu am dicatare de fel pentru acele probe. Sorin a fotografiat cu telefonul dicatrea la probele care care ne lipseau, dar si pentru celelalte probe speciale pe care noi deja le aveam dar voiam sa le comparam pentru a invata cum sa procedam pe viitor.

Ajunsi la hotel, imediat am inceput sa facem caietul de dictare pentru fiecare proba in parte, dupa care am incercat sa dormim putin, lucru care a fost imposibil din cauza emotilor, dorindu-ne sa termiam cu bine acest raliu, nestiind in totalitate ce ne asteapta.

Sambata dimineata la ora 6 am plecat spre Comandau unde trebuia sa ne instalam in parcul service si sa ne pregatim pentru start.

Am pontat la primul CO si am pornit spre CO start unde am asteptat sa primim startul. Cand mi-a venit randul si am vazut ca mai am un minut pana la start, secundele trecand atat de repede, tot ce imi aminteam era ca am venit aici sa invat, sa progresez, dar in primul si primul rand sa termin cu bine toate probele, sa ajung la finalul ultimei probe,  PS10!

Credit foto: Attila Szabo

Credit foto: Attila Szabo

PS1 “START” spune copilotul! Si am plecat! Probabil primii kilometri i-am parcurs ca nimeni altcineva vreodata, imi spun eu si acum. Aveam o oarecare teama, nu stiam cum prind cauciucurile cu cuie, nu stiam cum se comporta la franare asa ca am decis sa o iau progresiv. Zis si facut, dupa cateva viraje am inceput sa ma acomodez cu aderenta,  masina, dictarea, apasand mai curajos pedala de acceleratie si fiind uimita cum masina mea parca devenea una cu mine, ma asculta si mergea exact unde imi propuneam. “Woa Sorin, incep sa ma prind” … el continua dictarea foarte concentrat de parca nici nu ma auzea, dar oare ma auzea? Viraj dupa viraj, am ajuns la finalul probei speciale 1, fericita il intrebam pe Sorin cum i s-a parut, el raspunzandu-mi prompt “stai sa ajungem in timp la urmatorul CO, inca nu s-a incheiat!”. Eram fericita, dar ingrijorata deoarece aveam de parcurs drumul de legatura si nu stiam daca ne incadram in timp, dar tototusi bucurandu-ma ca pe acest drum de legatura mai pot capata ceva experienta, deoarece va face parte dintr-o viitoare proba speciala. La un moment dat imi apar in fata masinile concurentilor care asteptau la rand pentru startul la PS2. Atunci am suflat usurata vazand ca m-am incadrat in timp.

PS2 era o proba mai scurta, startul s-a dat la aproximativ jumatatea lui PS1. Eram din ce in ce mai increzatoare,  abordand fiecare viraj din ce in ce mai bine! Am terminat cu bine si PS2.

Pe PS3, dupa ce am luat startul, am observat ca Sorin se opreste din dictare. Intrebandu-l ce se intampla, de ce nu spune nimic, virajele nu corespundeau cu ce avea el acolo, asa ca mi-a spus sa merg la vedere, incercand sa ma avertizeze dupa cum vede si el, in aceasta proba am auzit de cele mai multe ori cuvatul atentie, am mers destul de precaut dar am ajuns la final chiar foarte bine!

Ps4 si Ps5 le-am parcurs chiar cu zambetul pe buze lasand la o parte grijile pentru zgomotele venite de la suspenia care au inceput sa bata din ce in ce mai tare.

Ajunsi la PS6 imi faceam griji ca suspensia va ceda si l-am intrebat pe Sorin daca el crede ca putem termina si ziua 2 asa. Mi-a raspuns ca nu, sa ne bucuram ca terminam cu bine ziua 1… dar eu imi doream atat de tare sa iau startul din nou ziua urmatoare. Pe PS6 am dat totul, totul pe care l-am putut invata in celelate probe din acea prima zi si asta s-a vazut si la final, timpul cu care am parcurs proba era unul destul de bun!

Am incheiat ziua de sambata si eu si Sorin eram fericiti ca nu am avut nici un eveniment neplacut, ba chiar mai mult terminand a 20 a din 31 de concurenti care au luat startul in acea zi de sambata, 16.01! Fericirea mi-a fost intrerupta indata cu gandul la ziua de duminica, unde Sorin mi-a precizat ca suspensia nu va tine. Mi-ar fi placut sa am o echipa alaturi de mine, sa ridicam masina si sa rezolvam probema, dar nu aveam nici echipa nici suspensie de rezerva, Sorin repetand ca daca decid sa iau startul asa, el nu este de acord sa imi fie copilot. Dar, dupa cateva discutii, am cazut de acord sa luam startul in acele conditii, deoarece avem doar de invatat si de experimentat, cu rele si bune!

Winter Rally Covasna ziua 2:

Dis de dimineata am pornit din nou spre Comandau, ningea puternic, gheata era acoperita cu un strat destul de mare de zapada. Ajunsi la parcul service, urma sa luam startul pe prima proba PS7, acolo unde nu reusisem sa facem recunoasterea iar dictarea era imprumutata. Dupa ce am luat startul si am inceput sa apas pedala de acceleratie, simteam ca aderenta nu mai este cea care era cu o zi inainte, era multa zapada iar masina derapa pe viraje. Am terminat cu bine PS7, unde urma sa ne regrupam pentru Ps8, dar din cauza unor incidente care au avut loc pe proba speciala (iesiri in decor ale unor colegi) startul nostru a fost amanat din motive de siguranta. Am asteptat o lunga perioada de timp pana cand ni s-a dat startul pe PS8. Aceasta proba era in sens invers a lui Ps7, motiv care mi-a dat mai multa incredere deoarece vazusem odata proba. Am ramas surprinsa de cat de bine era facuta dictarea, ceea ce este un plus pentru noi ca data viitoare sa ne organizam mult mai bine. Am incheiat cu bine si aceasta proba, pornind spre parcul service de unde urma sa pornim pe urmatoarele doua probe, PS9 si PS10. Timpul a fost scurt si ne-am aliniat la start.

Credit foto: Attila Szabo

Credit foto: Attila Szabo

Ps9: Proba era lunga si imi doream ca suspensia sa nu cedeze pe parcus, ninsoarea era din ce in ce mai abundenta iar pe jos se asternea un start tot mai gros de zapada. Spre fericirea mea, deoarece nu am fost primul concurent la start, urmele celorlate masini mai degajau zapada, asta facand mult mai usara parcurgerea acestei probe, viraj dupa viraj, am ajuns la finish, surprinsa de cat de repede am parcurs aceasta proba in comparatie cu ziua precedenta, care era aproape identica cu o proba anterioara! Super am spus, mai avem o proba, PS10 si am terminat raliul, dar in mintea si inima mea aveam un regret ca se termina atat de repede experienta mea, as fi vrut sa mai existe o zi de probe speciale si masina mea sa fi fost mai bine pregatita!

PS10: Am luat startul la aceasta proba destul de increzatoare, cunoscand deja traseul. Parcurgerea parea sa fie mult mai dificila decat in ziua precedenta, deoarece zapada asternuta imi dadea dificultati in a tine masina acolo unde imi doream, trageam de masina, trageam si de mine, ma luptam cu timpul meu in primul rand si asa a aparut inevitabilul: dupa un stanga 3 pod, lucru pe care mi-l amintesc foarte bine, masina a plecat spre exterior, eram in treapta a 3-a, am ajuns rapid intr-un sant de unde am fost aruncati spre cateva trunchiuri de copaci, taiate, pe care le-am lovit cu roata dreapta fata si pragul din dreapta iar masina aproape ca s-a oprit pe loc. Fara ezitare, am bagat in treapta intai si am iesit din nouu pe drum, dar am observat imediat ca directia de la Subaru a fost dereglata si masina tragea dreapta. I-am spus lui Sorin ca ceva nu este in regula iar el mi-a spus sa continuam dar sa fiu mai precauta, iar asa am parcurs mai bine de jumatate din proba. Putin mai in fata de incidentul meu am intalnit masina echipajului bulgar, tot un Subaru, intoarsa pe “tavan”, baietii mi-au dat OK ul si am continuat proba.

Ajunsi la finalul lui PS10, un domn de la ultimul CO la care ne-am oprit ne-a spus: “FELICITARI, ATI  TERMINAT RALIUL” …. Asta era tot ce voiam sa aud, asta mi-am propus, nu era nimic mai presus in inima mea decat sa ajung la final, sa invat, sa capat experianta, sa vad cum este la un raliu in spatele volanului! AM REUSIT, chiar am terminat primul nostru raliu, din 23 de concurenti care au luat startul duminica, noi ne-am clasat la final pe locul 17 la general, iar la clasa 11, unde am participat, am terminat pe pozitia a 4-a. Normal, mi-as fi dorit mai mult, dar cu siguranta in urma acestui raliu stiu mai bine cum sa ma pregatesc pentru data viitoare, atat tehnic cat si psihic! Si da, voi reveni cu mare drag!

Rally Experience: Andrei Hicea se intoarce la tastatura pentru experienta din primul sezon competitional

Salutare tuturor fanilor motorsportului din Romania si cititorilor acestui Blog, o noua idee bine-venita din partea celor de la RallyMax! Iata ca eu, Andrei Hicea – “fanul numero uno”, actualmente navigator in CNR, m-am hotarat sa revin la tastatura, ca-n vremea cand scriam la o alta rubrica, dedicata fanilor din Romania, care incet-incet a prins tot mai mult contur. Acum insa am trecut la un alt nivel si am decis sa fac pasul superior si din punct de vedere a articolelor, sa trec la rubrica „Rally Experience”, o sectiune dedicata sportivilor care iau startul in diferite competitii de motorsport din Romania. Prin aceasta sectiune care a luat nastere in 2015, echipa RallyMax s-a orientat sa ofere o oportunitate tinerilor si debutantilor in „domeniul” motorsportului de la noi, precum Norbert Maior, Andrei Mitre, Vanessa Cadar si Diana Hategan, aceea de a povesti experientele lor. Iata ca, acum, in perioada dintre sezoane, am ajuns si eu sa va impartasesc din experienta mea petrecuta in sezonul meu de debut.

Andrei Hicea 3Totul a inceput la Raliul Zapezii de la Cavnic, acolo unde am avut sansa si curajul sa concurez cu un tanar pilot baimarean, David Tarta, alaturi de care am reusit sa fim cel mai rapid echipaj in categoria masinilor cu 2 Roti Motrice. Tot la Cavnic aveam sa-l cunosc si pe Horia Chirigut, un pilot care venea din zona Rally-Raid-ului, dar care isi dorea sa incerce ceva nou – raliurile. Cu cateva zile inainte de Covasna Winter Rally, Horia se hotaraste sa ia startul in aceasta competitie si imi propune sa particip alaturi de el in concurs. Multumesc colegilor din Danny Ungur Racing, echipa care ne-a pus la dispozitie o masina pentru a lua startul (Dacia Logan). Din pacate, nu am apucat sa facem recunoasteri, am imprumutat dictarea de la „prietenul la nevoie se cunoaste” – Sergiu Itu, si uite asa ne-am trezit sambata diminieata la startul primului raliul „serios”, atat pentru Horia, cat si pentru mine. A fost o experienta benefica, un debut promitator, cu un rezultat neasteptat – un podium la clasa RC5.

A urmat o perioada in care m-am hotarat clar ca vreau sa continui in aceasta cariera, cea de copilot, si am luat decizia de-a achizitiona un echipament complet de la prietenul Calin Bucur. Intorcandu-ma din Sibiu, primesc un telefon din partea aceluiasi Horia Chirigut, care imi marturisea ca s-a “indragostit” de raliuri, hotarat fiind sa ia startul la mai multe etape din CNR, propunandu-mi astfel sa concurez alaturi de el in acest sezon. Astfel, visul meu devenea realitate mai repede decat as fi crezut; am analizat putin propunerea si….evident, am acceptat-o.

Si asa a inceput „balul”, cu prima etapa – Tess Rally 2015, un raliu in care multi si-au facut debutul, un raliu in care am avut emotii la start, trebuie sa recunosc. A fost un raliu cu multe probleme din cauza precipitatiilor abundente din zilele de concurs, dupa ce la recunoasteri situatia a fost complet diferita. Aveam sa obtinem un rezultat neasteptat pentru niste debutanti, locul 2 la aceasta categorie, 3 la Cupa Suzuki si 4 la clasa 9. Inainte de startul in prima etapa aveam sa fac cunostinta cu „SUZI” (Suzuki Swift Sport) si echipa tehnica Wise Motorsport condusa de catre Aurel Chirtes, organizatorul Cupei Suzuki din Romania. Ma bucur ca am colaborat cu asa o echipa de profesionisti pe intreaga durata a sezonului si vreau sa le multumesc pe aceasta cale tuturor membrilor Wise Motorsport pentru daruirea si profesionalismul de care dau dovada.

Andrei Hicea (2)Din pacate, dupa succesul de la Brasov, a urmat un rezultat negativ, abandonul de la Arad, unde totul a functionat pe dos de la start, avand probleme cu sistemul de comunicatie in prima zi, iar in ziua secunda un abandon „fizic”, cum imi place sa zic, pe prima speciala a zilei.

Am fost foarte afectati in urma acelui esec, unul stupid, astfel ca plecam foarte motivati spre Danube Delta Rally (cel mai frumos raliu din CNR 2015 in opinia mea), o etapa in care oamenii sunt trup si suflet in organizarea acelei competitii, o etapa inclusa in calendarul ERT, si cu probe absolut superbe – felicitari Mihai Tanase. Am plecat cu o mare victorie de la Tulcea, locul 1 in Cupa Suzuki (datorita ghinionului echipajului Cosma&Hategan), si cu satsifactia de a evolua pe doua dintre cele mai frumoase probe de macadam din Romania, Telita si Cocosu.

Dupa Tulcea am hotarat ca la Bacau sa facem o cursa tactica, in care sa nu fortam si sa obtinem un rezultat pozitiv, rezultat care ne-ar fi mentinut in fruntea Cupei Suzuki si in categoria rezervata Debutantilor. Atat de tactica am facut-o, incat pe PS 9 am avut parte de-o iesire in decor, in urma careia „Suzi” a fost putin sifonata, iar punctele noastre s-au dus spre adversari. Am invatat multe din acea experienta de la Bacau, si asta s-a vazut in etapele ce aveau sa urmeze, unde nu am mai facut greseli stupide si am mentinut un ritm sustinut de la start pana la finish. Asa s-au derulat atat Transilvania Rally 2015 (etapa de casa pentru mine) cat si Sibiu Rally Challenge. Ma bucur ca in aceste doua etape desfasurate pe asfalt am avut ocazia sa evoluez pe niste probe precum “Dangau” si “Paltinis” in coborare la lumina proiectoarelor. “Dangau”, cea mai frumoasa proba de asfalt din campionat dupa parerea mea si “Paltinis”, care ofera o atmosfera unica din partea fanilor, pfff..au fost senzationale ambele.

La Iasi am parcurs un raliu din placere, revenirea pe macadam pentru ultima mea etapa alaturi de Horia Chirigut fiind una in care ne-am „distrat” cel mai bine, nefiind nici o presiune pentru obtinerea unui rezultat, fiind ultima
Andrei Hicea (1)etapa la care Horia trebuia sa ia startul in 2015. Nestiind daca Horia va putea evolua la Harghita, am primit o propunere din partea lui Mihnea Muresan, tanarul pilot debutant in CNVC, care isi dorea foarte mult sa experimenteze o cursa in CNR. Trebuie sa recunosc ca nu a fost usor sa fac aceasta schimbare, sa ma adaptez unui alt stil, un stil insa care mi se potriveste si mie mult mai mult si care drept-dovada ne-a oferit rezultate bune pe probele in care am fost feriti de probleme tehnice.

Un sezon extraordinar nu putea sa se incheie altfel decat cu un Rally Show pe masura, organizat in acest sezon de Titi Aur la propriul sau autodrom din Crevedia, o sansa pentru mine de a fi la bordul unor masini competitive (Mitsubishi Lancer Evo X R4, Subaru Impreza si Renault Twingo R2) si in dreapta unor piloti de la care am invatat multe, si care m-au ajutat enorm: Danny Ungur, Vlad Cosma si Sebastian Gioarsa.

In final, as vrea sa-i multumesc lui Horia Chirigut pentru sansa acordata la inceputul sezonului si sa-i urez multa bafta pe viitor. Multumesc Mihnea Muresan pentru oportunitatea de a continua cu un proiect de viitor, dar si echipei Danny Ungur Racing pentru tot sprijinul oferit.

Eu, Andrei Hicea („Batranul” pentru cunoscatori) mi-am indeplinit visul in decursul acestui an! Va doresc tuturor un sezon 2016 mai bun decat cel trecut! Sa ne vedem cu bine la Covasna Winter Rally!

Foto 2&3: RallyZoom.ro

Rally Experience: Diana Hategan si sezonul de debut cu multe aventuri, emotii si bucurii

Salutare RallyMax!

Am incheiat primul meu an competitional, cu multe aventuri, emotii si bucurii. Sunt foarte multumita de “cariera” mea de pana acum si vreau sa va povestesc si voua cateva puncte culminante ale acesteia.

DianaHategan3Prima experienta “oficiala” in scaunul de copilot am avut-o la Sibiu Rally Challenge in 2014. Vlad cu greu trecuse de un an fara participari si, la insistentele mele, a acceptat sa luam startul impreuna. Spre uimirea mea (si a lui Vlad), Paltinisul ne iese foarte bine, doar cu mici ezitari sau intarzieri in dictare dar care nu au influentat evolutia noastra.  A doua zi era si mai spectaculoasa, incepea Transfagarasanul si eram hotarata sa plec acasa cu o cupa de la prima participare. Mitsuba insa avea alte planuri si, din pacate, am fost nevoiti sa abandonam pe ultima proba si sa pierdem locul 3 la general.

In ciuda faptului ca nu am terminat cursa, nu cred ca imi puteam imagina un debut mai frumos: un pilot experimentat, o masina puternica si unul din cele mai spectaculoase drumuri din Europa. Ca sa nu mai zic ca am primit o cupa pentru evolutia din prima zi.

Un alt vis implinit a fost debutul meu in CNR la Brasov, raliul meu de acasa, pe o proba foarte draga mie, Poiana Brasov. Aici am avut de intampinat o serie de dificultati toate bazate pe o cutia de viteze care s-a defectat la shakedown, cu cateva ore inainte de start. Ca sa va spun sincer, nici nu credeam ca vom lua startul intrucat masina a intrat in reparatii imediat dupa shakedown si nu stiam cum va iesi de acolo.

Venise si minutul nostru, ma pregateam sa intru in CO, insa nu aveam masina. In ultimele secunde ale minutului vad cum vine Suzi…iar atunci am rasuflat usurata, am luat carnetul si am sperat ca raul a trecut. Iesim din parcul de service si auzim un zgomot si o bataie ciudata la masina. Era evident ca nu puteam lua startul pe proba asa si am DianaHategan2hotarat sa de oprim pe etapa sa dam roata jos si sa verificam. Mai aveam 7 minute sa facem toata aceasta operatiune si eu aveam deloc experienta in astfel de cazuri. Stiam ca nu puteam sa il las pe Vlad la greu, asa ca m-am mobilizat si, urmand instructiunile lui exacte, am reusit sa remediem problema si sa ajungem la start.

Raliul pentru noi nu a fost unul foarte placut. Din cauza cutiei nu ne-am putut bucura pe deplin de nicio proba, insa am ajuns la final cu o multumire: ca si echipaj ne-am completat perfect si am facut fata cu brio unui raliu cu probleme.

Urmatoare etapa pentru noi a fost Delta Rally. Aceasta urma sa fie una speciala, deoarece intentionam sa urcam pe podiumul clasei chiar de ziua mea de nastere. Intre timp, am reusit sa remediem problema cutiei de viteze si urma sa ne bucuram de primul meu raliu de macadam.

Probele mi-au placut mult, locurile erau frumoase iar noi aveam o atitudine pozitiva. Practic totul a mers bine, eram favoriti atat la clasa cand si la cupa Suzuki. Urma sa ma astepte un frumos cadou.

Pe ultima proba situatia a luat o alta intorsatura, care ne-a dus in “fruntea” clasamentului.. de la coada. Ghinionul a facut ca noi sa facem o pana chiar pe ultimii kilometri. Cauciucul s-a exfoliat complet foarte repede, am ramasa pe janta care s-a spart si ea. Am incercat sa schimbam roata dar sculele ce le aveam in dotare nu ne-au fost de mare ajutor, mai ales ca masina se spijinea pe brat, pe un sol nisipos.  Dupa 20 de minute am reusit sa montam roata de rezerva pe masina si am terminat proba. Eram constienti ca am pierdut tot ce castigasem pana atunci. A fost un sentiment groaznic, eram suparati si dezamagiti. Ne mai consola faptul ca totusi nu abandonasem si incercam sa ne indreptam gandul catre urmatorul eveniment: Spectatori in WRC Sardinia.

In cadrul CNR a urmat Raliul Moldovei Moinesti, cu probe alunecoase, apoi al doilea raliu de acasa, Transilvania Rally, si am revenit la probele de debut in cadrul Sibiu Rally Challenge.

Un alt moment interesant a fost la Iasi Rally, unde am avut o lupta extrem de stransa cu Mihai Manole si Marc Banca, pe care am reusit sa ii invingem cu 1.1 secunde, asigurandu-ne asftel locul 3 la doua roti motrice. Pana acum, la toate cursele am avut timpi foarte buni care nu ne puneau in lupta foarte stransa cu principalii adversari, insa la Iasi am simtit pentru prima data presiunea competitiei. Stiam ca nu am voie sa gresesc. Am facut o cursa foarte buna, ne-am impus la clasa, la cupa si la doua roti motrice. Pana la titlurile nationale mai era un pas, Harghita Rally, unde simpla terminare a cursei era suficient pentru a ne asigura pozitiile.

DianaHategan4La Harghita am gasit probe interesante, foarte tehnice, dar care erau cat pe aici sa ne “fure” titlurile. Pentru prima data am avut o mica iesire in décor. Din fericire nu a fost nimic serios, am reusit sa nu ne rasturnam si sa ne continuam cursa, pierzand doar putin timp.

Cu bune si cu rele am ajuns la finalul unui sezon competitional, campioni la Clasa 9, la cupa Suzuki si pe locul 3 la 2 Roti Motrice. Am invatat ceva de la fiecare etapa si din fiecare intamplare prin care am trecut.

Ma bucur ca am avut aceasta sansa si as vrea sa le multumesc tutror celor care ne-au fost alaturi dar mai ales lui Vlad pentru ca a avut incredere si curaj sa ma ia in dreapta lui si pentru rabdarea cu care m-a invatat cum sa fiu un bun copilot.

Sper sa avem ocazia si la anul sa ne bucuram de cat mai multe aventuri pe patru roti. Pana atunci, Sarbatori Fericite tuturor!

Foto 1 & 3 – Bogdan Barabas

Foto 2 – Diana Hategan

RallyExperience: PRIMUL RALIU sau cum sa slabesti 3 kilograme in 4 zile

Debutul a reprezentat pentru majoritatea sportivilor, oricare ar fi ramura motorsportului, un moment plin de emotie si de speranta. La Transilvania Rally, in multimea de debuturi, unul s-a remarcat in mod special: o noua prezenta feminina – Vanessa Cadar. Vanessa a intrat in lumea raliurilor in postura de copilot alaturi de Cristi Cotan, dupa ce in urma cu cateva luni a absolvit cursurile scolii Danny Ungur Racing.

VanessaCadar1

Se zice ca daca iti doresti un lucru indeajuns de mult, se va indeplini. Imi aduc aminte cu usurinta toate raliurile la care stateam pe margine si ii invidiam pe piloti si pe copiloti pentru faptul ca au ocazia sa traiasca raliul din interiorul masinii. Stiu ca ma gandeam ca ei nu au idee cat de mult am da noi, spectatorii, sa fim in locul lor. Mi-am dorit indeajuns de mult incat, la Transilvania Rally 2015, am reusit sa fiu eu cea care face cu mana spectatorilor.

Ma bucur ca am luat decizia de a posta pe Facebook ca detin licenta de navigator si ca imi caut pilot. Intr-un timp scurt, cu ajutorul lui Mihai Beldie, am luat legatura cu Cristi si am decis sa participam impreuna la Cluj. In saptamana raliului, miercuri si joi au fost recunoasterile (care se fac cu masina de strada, pe fiecare proba speciala, de cate trei ori, pentru a face dictarea si a o verifica). Am avut cateva emotii, fiindca imi doream foarte mult sa fac totul bine; erau foarte multe lucruri pe care le stiam doar teoretic. Cele doua zile au fost mult mai obositoare decat ne asteptam, mai ales ca recunoasterea fiecarei probe era limitata in timp.

VanessaCadar2De joi insa au inceput probleme tehnice la masina de raliu. In timpul recunoasterilor, am fost sunati sa aflam ca sunt probleme la cutia de viteze. Am avut noroc ca mecanicii au reusit sa o repare in timp util, pana la verificarile tehnice, insa noul diferential, de strada, ne-a cam abatut. In fine, reusim sa trecem peste verificari si ne pregatim emotional pentru urmatoarele zile ce urmau, foarte frumoase dar foarte obositoare.

Vineri am inceput cu Shakedown-ul (o proba de test, optionala, pentru a face ajustarile necesare la masina de raliu). Era pentru prima data cand urma sa ii dictez lui Cristi, la un ritm mult mai ridicat decat la recunoasteri, in masina de curse. Stiam in schimb ca traseul nu este foarte complicat si ca dictarea va fi usor de urmarit. Pe ultimul viraj inainte de sosire ramanem fara servofrana si ne rasucim. Pe drumul catre Parcul Service, pica si servodirectia. Speram pe drum ca doar am ramas fara lichid de servo si ca se va rezolva repede. Ajungem la service ca sa constatam ca de fapt problemele sunt mai grave. Se rupsese fulia de motor si cureaua de la alternator, motiv pentru care bateria nu s-a mai incarcat si astfel s-a dus servodirecta si servofrana. Dupa o gramada de telefoane si emotii, echipa de mecanici a reusit sa repare masina in timp util.

Atat de mult mi-am dorit sa luam startul, incat uitasem de toate emotiile pe care le aveam. Prima mea proba speciala, “Floresti”, primul macadam…incepuse deja sa imi bata inima mai tare si tot ce ne doream amandoi era sa nu se strice masina ca sa putem ajunge la urmatoarea proba, cea mai spectaculoasa de altfel, “Rasca-Dangau”. Totul a fost ok, masina s-a comportat frumos iar dictarea a mers bine.

Abia asteptam sa ajungem la startul PS2…o proba de asfalt uscat, de 30 de km, care era intr-adevar o provocare pentru mine. Speram sa nu pierd dictarea si sa nu il incurc pe Cristi. Pe proba ne-am lovit de cateva probleme: am incetinit pentru o iesire in decor a altui echipaj, am pierdut ceva timp depasind alte doua echipaje, ne-am rasucit si am si pierdut dictarea cateva viraje. E un sentiment foarte neplacut pentru copilot sa realizeze ca nu mai stie exact unde este si ce viraj urmeaza sa ii dicteze pilotului. Stiu ca ma uitam in caiet, il auzeam pe Cristi zicand cu voce tare virajele pe care le vede si incercam sa gasesc cat mai repede unde suntem. Putini stiu ca nu este deloc usor sa fii copilot…trecand acum peste faptul ca in mod normal el este cel care inscrie echipajul, merge la verificarile administrative si tehnice si se ocupa in mare parte de tot in afara de pilotaj (nu a fost cazul acum la mine, Cristi oferindu-mi tot suportul la acestea), dictarea nu este deloc usoara. Practic iti pui viata in mainile altcuiva, esti foarte concentrat mereu unde esti, atat vizual cat si fizic (simti in scaun fortele G de viraj la stanga, dreapta, cocoase, accelerare sau franare) si trebuie sa te sincronizezi perfect cu pilotul, sa ii dictezi exact la momentul la care el are nevoie sa auda virajul urmator.

Oricum, am regasit dictarea intr-un timp relativ scurt si, avand in vedere peripetiile traite, eram foarte multumiti amandoi de ritmul avut. Au urmat in aceeasi zi PS3 (inca o data “Floresti”) si PS4, “SS Polus”. Ambele au decurs bine, fara probleme.

Sambata, a doua zi de raliu, ne asteptau multe probe frumoase si solicitante. Consecutiv, “Dangau”, “Belis”  si “Rasca” acumulau aproximativ 75 de kilometri de proba speciala. Pe “Rasca” am reusit sa ne imbunatatim timpul cu aproximativ 30 de secunde fata de prima zi, chiar daca si de data aceasta ne-am VanessaCadar3rasucit intr-un viraj. Diferenta a fost perfect sesizabila si de pe locul din dreapta. Golul acela din stomac pe care il ai cand esti in cadere libera s-a simtit la viteza aia pe cocoase, chiar daca masina nu s-a ridicat deloc de la sol. Dupa aceasta proba ne-am oprit pe dreapta sa ne revenim putin…eram amandoi efectiv epuizati. De vina era si caldura infernala. Imagineaza-ti ca afara sunt undeva la 30 de grade, esti imbracat cu pantaloni, bluza, sosete, ghete, combinezon, cagula si casca, geamurile sunt inchise si, ca sa punem cireasa pe tort, pentru a evita supraincalzirea motorului, am dat drumul la caldura la maxim, ventilatorul nefacand fata de unul singur. Adaugam apoi concentrarea si adrenalina si rezulta la final de proba ameteala, haine ude si nevoie de a sari intr-un bazin cu apa rece 🙂 Trecand peste asta, rezultatele obtinute pe aceste trei probe de anduranta au fost mai mult decat imbucuratoare: locul II la clasa pe “Dangau” si “Belis” si locul III la clasa pe “Rasca”. Au urmat “Faget”, “SS Turda”, “Salicea” si “SS Polus 2”, pe care am mers cat am putut de bine, dar nu am fortat pentru ca obiectivul nostru era sa terminam raliul si nu sa castigam. Cu toate acestea, locul 5 la clasa 9 si locul 2 la Debutanti au fost mai mult decat bine-venite. Sa ne intoarcem cu cate o cupa acasa a fost chiar cel mai frumos lucru care se putea intampla la primul meu raliu.

Ma bucur enorm ca am reusit in sfarsit sa fiu eu cea care este “invidiata” de cei de pe margine, ca am facut echipa foarte buna cu Cristi, ne-am inteles bine si am prins rapid toata increderea in cum piloteaza. Am debutat intr-un raliu foarte complex si tehnic, cu probe lungi, chiar cele mai lungi din campionat si am acumulat foarte multa experienta. Au fost niste zile pe care cu siguranta nu le voi uita niciodata. Am slabit 3 kilograme in 4 zile si la trei zile dupa raliu inca visam noaptea ca sunt in masina de raliu si ca dictez 🙂 Speram amandoi ca vor urma multe alte raliuri dupa acesta in care ne vom suda si mai bine ca echipaj si in care vom urca tot mai sus pe podium. Multumim cu aceasta ocazie partenerilor nostri, Perfect Care Distribution si 4TIMS, fara de care nu ne-am fi putut bucura de aceste zile incredibile!

Foto: RallyZoom.ro

Rally Experience: Andrei Mitre – Povestea pasiunii mele

AndreiMitre4Dupa ce Norbert Maior a debutat la Danube Delta Rally in Campionatul National de Raliuri si a deschis o noua sectiune de blog pe RallyMax continuam Rally Experience cu o noua poveste a unui debutant – Andrei Mitre. Andrei a debutat in competitia nationala tot la etapa tulceana, reusind un parcurs constant, progresand pe durata celor doua raliuri, din Dobrogea si din Moldova. 

 

Numele meu este Andrei Mitre, am aproape 17 ani, si m-am nascut cu o pasiune putin iesita din comun…..motorsprtul. Pot spune ca aceasta pasiune a aparut odata cu mine, de cand eram mic ma amuzam cu masinile si imi petreceam toata ziua jucandu-ma in masina bunicului meu, o Lada 1200. In scurt timp, cand am mai crescut, am realizat ca pasiunea mea este din ce in ce mai mare, iar din dorinta de a conduce am descoperit circuitul Autucross Arena, aflat la Mogosoaia, langa Bucuresti.

AndreiMitre2Antrenandu-ma aici am realizat cat de frumos este acest sport, iar talentul meu a fost confirmat si de instructorii de acolo. In timp, am decis sa imi ridic pasiunea la un nivel superior, asa am ajuns in Campionatul Nationl de Slalom Paralel, care a coincis cu achizitionarea primei mele masini de curse ,un Renault Clio II cumparat de la un bun prieten, Radu David.

Profit de aceasta ocazie si va prezint cele mai mari sustinatoare ale mele: sora mea Alexia si prietena mea, Denisa, carora doresc sa le multumesc ca au fost alaturi de mine la toate evenimentele la care am participat pana acum. Chiar daca pana in acest moment nu am foarte multi kilometri parcursi, debutul meu a fost marcat si de incidente. La una din etapele de la Sibiu, bascula de pe partea stanga a cedat, ceea ce a facut ca masina sa se rastoarne.

Anul acesta am decis sa trec la un nivel superior, CNR. Am inceput scoala de pilotaj alaturi de Vali Porcisteanu, cursurile continuand si la Tulcea, locul in care m-am familiarizat mult mai bine cu dictarile si cu probele de macadam. La Raliul Deltei am reusit sa imi ating obiectivul principal, acela de a termina cursa si de a acumula cat mai multa experienta.

AndreiMitre3Pentru mine, a doua etapa a fost Raliul Moldovei, unde am ajuns cu mult mai multa experienta, dar obiectivul ramanand acelasi: terminarea cursei. Aceasta etapa m-a ajutat foarte mult, cu toate ca am avut parte de schimbari rapide de aderenta, pornind pe noroi si macadam, sosind pe asfalt. Aceste etape m-au ajutat sa adun experienta, iar acum astept cu nerabdare etapa de la Cluj, etapa care reprezinta prima mea cursa pe asfalt.

In final vreu sa le multumesc in mod special lui Vali Porcisteanu, care a fost prezent la cele doua etape, ajutandu-ma cu sfaturi, lui Mihai Capet, copiloul meu care prin umorul sau unic mi-a dat incredere in mine si lui George Grigorescu, care alaturi de echipa lui tehnica mi-a pregatit masina in cel mai mic detaliu pentru aceste evenimente.

Rally Experience: Norbert Maior si povestea unui debut in CNR la 16 ani

Dupa zona dedicata fanilor raliurilor, unde spectatorii au sansa sa prezinte etapele CNR prin ochii lor, RallyMax porneste o noua sectiune, de aceasta data dedicata sportivilor care iau startul in competitiile de motorsport din tara si nu numai. Motorsportul nu inseamna doar rezultate si trofee castigate, pasiunea si experientele regasindu-se la orice nivel, de la un pilot amator pana la un campion mondial. Credem ca la fiecare raliu din Romania au loc momente importante care trebuie povestite pentru a ramane parte a istoriei, iar, din acest motiv, vom provoca, la fiecare etapa, un pilot sau un copilot, care ne va impartasi experientele sale din masina de curse. 

Aflat la prima prezenta in Campionatul National de Raliuri la Danube Delta Rally, Norbert Maior debuteaza, impreuna cu noua sectiune numita “Rally Experience”, cu povestea frumoasa a raliului tulcean prin ochii unui junior de 16 ani. Desi a avut parte de o usoara iesire in decor pe probele din prima zi si nu a reusit sa ajunga la finalul primei sectiuni, tanarul pilot a demonstrat pe probele din Dobrogea ca are o viteza si o constanta care, cumulata cu experienta ce va fi acumulata in viitor, promit mult potential pentru o reusita. 

 

Norbert Maior 1A trecut si debutul meu in Campionatul National de Raliuri. Pot spune din toata inima ca visul de cand eram copil a devenit realitate. A fost exact cum mi-am imaginat ca o sa fie, cu o singura exceptie: micul nostru eveniment neplacut de vineri, care ne-a impiedicat sa terminam prima zi a raliului. Intreaga saptamana in care s-a desfasurat Danube Delta Rally a fost una fabuloasa pentru mine. Incepand de joi seara, unde, in prima faza am stat la coada sa ne vina randul la prezentarea echipajelor, am avut parte de o surpriza: o multime de oameni veneau la noi sa faca poze si sa ne ceara autografe. Acest lucru m-a bucurat foarte tare si m-a facut sa ma simt incredibil. Un alt sentiment unic l-am avut la prezentarea echipajelor, unde am intalnit mii de oameni care m-au facut sa am emotii mai mari decat la startul primei probe de vineri 🙂 . Astfel mi-am dat seama cat de frumoase sunt evenimentele premergatoare startului, evenimente care te fac sa realizezi perfect pentru ce te agiti zi de zi pentru a ajunge la acea etapa si sa iti confirme din nou faptul ca merita fiecare efort, fiecare sacrificiu ca sa ajungi acolo.

Pe probele speciale ne-am simtit foarte bine. Am beneficiat de o masina perfecta, pregatita in mod exemplar de Mach1 Sport Management, care ne-a permis sa ne intram repede in ritm. Inca de pe prima speciala m-am simtit perfect in masina, care mi-a conferit de la inceput o mare incredere. Dupa o prima speciala buna pentru noi, a venit o greseala, total neanuntata, prin prisma faptului ca ritmul a fost destul de tare, dar in acelasi timp safe. Astfel s-a terminat prematur pentru noi ziua de vineri, dupa ce am rupt roata dreapta fata.

Norbert Maior 2Dupa gustul amar de vineri, ziua a doua s-a conturat a fi perfecta pentru noi. Dupa prima speciala de sambata mi-am recapatat total increderea, iar parcursul pe intreaga zi a fost imbucurator. Am pornit progresiv, acumuland foarte multa experienta in ziua de sambata. Astfel, ne-am demonstrat noua ca putem avea un ritm sigur, fara nicio greseala, si sa avem timpi buni, reusind pe final un al doilea rezultat de speciala la Cupa Logan, pe proba „Eoliene”, o speciala pe care m-am simtit minunat. Cu siguranta, acea proba imi va ramane in minte mult timp de acum inainte 🙂 .

Cam aceasta a fost prima noastra “isprava” in Campionatul National de Raliuri – un debut, zic eu, cu bune si cu rele. Plecam de la Tulcea cu multa experienta acumulata, pe care o vom pune in practica cu siguranta la urmatorul nostru raliu. Datorita partenerului nostru principal Euphoria Kitchens Hall vom continua programul in Cupa Dacia cu ocazia Raliului Moldovei, unde obiectivul ramane acelasi: sa facem cat mai multi kilometri de proba speciala, crescand ritmul treptat fara sa ne asumam riscuri. Ne asteapta multe surprize propuse de organizatorii de la Bacau si nu ne ramane decat sa asteptam cu nerabdare startul de la Raliul Moldovei! 🙂

Vreau sa le multumesc partenerilor nostri, fara de care, pentru noi, Campionatul National de Raliuri ramanea doar un vis, si tuturor celor care sunt alaturi de noi: Euphoria Kitchens Hall, Mach1 Sport Management prin George Grigorescu, Diesel Bussines, Suiss Pharm, Junkers Design, GoPro prin Xtrem Video, Gother Service, Sibiu Racing Team si Iulica Nita.